„James Webb” a creat prima hartă tridimensională a auroralelor pe Uranus, unde acestea sunt vizibile și la ecuator.

Telescopul spațial „James Webb” a creat pentru prima dată o hartă tridimensională a aurorilor polare ale lui Uran

Un grup internațional de astronomi a folosit „Webb” pentru a observa planeta îndepărtată pe parcursul aproape unui întreg ciclu de rotație (≈ 17 h). Aceasta a furnizat date spectrale unice despre straturile superioare ale atmosferei la câteva mii kilometri peste nori, permițând o înțelegere mai precisă a structurii lui Uran.

De ce sunt aurorile polare de pe Uran neobișnuite
Câmpul magnetic al lui Uran este puternic deviat de axa rotației – aproximativ 60°, spre deosebire de Pământ (≈ 11°). Această „desincronizare” conduce la apariția aurorilor chiar și în latitudini ecuatoriale. Prin „Webb” au fost, pentru prima dată, înregistrate toate aceste fenomene într-o singură zi, ceea ce a reprezentat o realizare istorică.

Ce a arătat studiul
- Două benzi strălucitoare lângă poliile magnetice.
- O zonă de emisie și densitate ionică scăzută între ele.
- Încălzirea în zonele aurorilor este limitată: temperatura crește doar cu zeci de grade.

Aceste observații demonstrează interacțiunea complexă dintre magnetosferă și atmosferă, confirmând și răcirea continuă a straturilor superioare. De când s-a măsurat pentru prima dată temperatura lui Uran, aceasta scade treptat – acum o vedem în formă tridimensională.

Cum se formează aurorile polare
Vântul solar ionizează atomii atmosferei; atomii excitați se întorc ulterior la starea normală, eliberând fotoni. Acest lucru permite studiul compoziției, dinamica și distribuția energiei în atmosferă.

Semnificația descoperirii
Rezultatele depășesc capacitățile misiunilor anterioare, cum ar fi „Voyager‑2”. științificii numesc acest lucru un „breakthrough”:

> “Este prima dată când am reușit să vedem atmosfera superioară a lui Uran în trei dimensiuni”, a declarat liderul proiectului Paula Tarrant (Universitatea Northumbria).

Datele obținute deschid noi perspective pentru înțelegerea fizicii gigantilor de gheață, magnetosferei și aurorilor polare. Aceasta este importantă nu doar pentru studiul planetelor din Sistemul Solar, ci și pentru interpretarea proceselor la exoplanete în colțurile îndepărtate ale Universului.